Sănătatea puietului şi VSH-ul practicat în creşterea selectivă

 

if you prefer, translate here! Articol publicat în … der Buckfastimker, 2014(4)

[ Înapoi la Biblio ] [ Original auf Deutsch ] [ Vertaling in het Nederlands ] [ Traduction en français ]

Articol realizat de   Paul Jungels, LU-9361 Brandenbourg Traducere î limba română : Ramona Bratu Dună, Constanţa – Rumania cu permisiunea lui.

De ceea ce albinele sunt capabile este faptul de a nu înceta să uimească observatorul atent.

Dar ceea ce mă surprinde cel mai mult, este faptul că, uneori, albinele nu fac, sau în anumite momente, uită să facă ce ar trebui.  În această privinţă cum am putea înţelege, de exemplu, comportamentul lor faţă de bolile puietului?  Mai ales după un cules intens pe timpul verii, în timp ce lucrătoarele sunt toate ”direcţionate“ înspre prelucrarea şi stocarea mierii, va trebui să treacă ceva timp pentru ca vitalitatea puietului să redevină prioritatea coloniei.  Mie îmi pare că, de fiecare dată, o nouă generaţie de lucrătoare trebuie să se nască pentru a demara o creştere intensivă a albinelor de iarna.  Totuşi în perioada după recoltă, la sfărşitul lunii iulie (dar căteodată chiar şi înainte sau imediat după o fază de recoltă intensă de primăvară) apicultorul, dacă îşi găseşte timp, poate să observe de visu, în aproape toată colonia anomaliile puietului.  Totuşi, în anumite colonii, nu vedem practic niciun prejudiciu, cu excepţia unor creşteri de lacune (spaţii goale)-celulele fiind golite şi reumplute cu pontă-în mod special pe suprafeţele de puiet căpăcit cu puţin înainte de ecluziune.  Trebuie să concluzionăm prin a spune că albinele au o sensibilitate diferită manifestată faţă de boli, inclusiv bolile puietului.  Şi cu siguranţă aceste sensibilităţi sunt legate în mod direct sau indirect de genetică.

Dar acest aspect nu reprezintă subiectul, tema acestui articol.  Aici mă interesez mai mult de reactivitatea (reacţia) coloniilor faţă de anumite probleme.

Coloniile, avănd o reactivitate normală, elimină, evacuează în mod special puietul bolnav, deschis sau căpăcit.  Ele previn astfel o largă propagare a unei boli a puietului.  Avănd în vedere că aceste proprietăţi (însuşiri) indică o puternică moştenire (Walter Rothenbuhler 1964, Job van Praagh 1994 şi1999) trebuie să fie posibil să le intensificăm în liniile de creştere printr-o selecţie ţintită.

La fel este cazul şi pentru VSH, Varooua Sensitiv Igienic (Bob Danka, Tom Rinderer 2013).  Coloniile cu VSH detectează şi elimină celulele de puiet în care un purtător (fondator) Varroa se multiplică (se înmulţeşte) cu succes.  Aceste colonii interferează, aşadar în mod eficace cu proliferarea neîngrădită de Varroas şi abia suportă consecinţele obişnuite a acestei proliferări.  Aceste caracteristici permit, aşadar, evitarea unor sechele cunoscute: virusarea puietului şi a albinelor la fel ca şi loca benignă, maladii ce sfărşesc prin a face să moară chiar şi cele mai bune colonii.

Este necesar să semnalăm faptul că se pare că gene diferite stau la bază, pe de o parte, impulsul în deschiderea de celule ce adăpostesc un purtător şi descendenţii lui şi pe de altă parte, golirea şi curăţarea acestora .  şi din moment ce este cazul, pare probabil că, din punct de vedere genetic, cele două proprietăţi (caractersitici) indică mai multe suprapuneri pe care anumiţi oameni de ştiinţă nu le suspectă (intuiesc) astăzi (Ralph Buchler (DE) comunicare personală confirmată de experienţele proprii).

Dacă cele două proprietăţi sunt combinate într-o linie, noi putem să presupunem că aceste colonii vor fi în cea mai mare parte rezistente la Varroa.  Ceea ce este prevăzut în directivele programului de creştere de la FUAL: inmulţiţi, multiplicaţi coloniile bune şi în general cu o fecunditate convenabilă, dar care pe deasupra arată o dezvoltare relativ slabă a Varroas-ei la sfărşit de sezon.  Este sigur, că în căteva colonii, proliferarea acarienilor în puiet este redusă sau chiar suprimată.  şi un mare procentaj a acestor acarieni rămăn sterili.  Această situaţie poate avea aspecte (motive) încă nexplicate (psihologice şi/sau sezoniere).

Un serviciu adus apicultorilor

Avănd în vedere inseminările efectuate la Luxemburg în 2008, 2010,2011 şi 2012 a trăntorilor, produşi de către coloniile testate pentru calităţile lor igienice, au fost furnizaţi.  De acum, în fiecare an, dorim să furnizăm apicultorilor trăntori proveniţi în mod unic din coloniile testate VSH.  Problemele şi dificultăţile selecţiei a acestor colonii vor fi mai bine înţelese graţie a cătorva cunoştinţe de bază.

Colonia de albine ca o comunitate

Din moment ce suntem la acest subiect, imaginaţi-vă un stup care elimină celulele puietului bolnav după infectarea acidentală de către un agent patogen.  Ele pot supravieţui mai bine ca altele, rămănănd într-o bună stare de sănătate, fără simptome clinice vizibile.  Vorbim asadar de o colonie excelentă de la care se aşteaptă ce este mai bun din descendenţa sa.  Adeseori, totuşi, această progenitură ne dezamăgeşte în mod trist.

Ce s-a întămplat?

Într-o reprezentare foarte simplificată (geneticieni şi biochimişti:scuzaţi-mă!) iată căteva opţiuni: colonia se compune din lucrătoare care au primit:

• Pe de o parte, un ou conţinănd jumătate din cromozonii mamei, regina diploidă a coloniei,
• Pe de valtă parte, totalitatea cromozonilor a unui spermatozoid-provenind de la spermateca reginei care a fecundat oul.

În Fig. 1 pressupunem că 24 de trăntori s-au împerecheat cu reginele, există aşadar în spermatecă 24 de grupuri diferite conţinănd spermatozoizi, perfect identici.

Fig. 1.  Reprezentarea grafică a moştenirii unei colonii.  Lucrătoarele moştenesc fiecare jumătate din genele reginei, prin meioză aleatorie (mai mult de 65 000 de posibilităţi), ansamblul este reprezentat prin zona centrală printr-un curcubeu).  Ele moştenesc, pe de altă parte, genele unui spermatozoid din unul din grupul spermatecă a mamei lor (ansamblul reprezentat de către cele 24 de grupuri diferite de culoare uniformă la margine) (Reprezentare realizată de Pr.Job van Praagh)

Există o varietate de posibilităţi dintre care:

1. Regina este homozigotă pentru proprietăţile vizate (aflate în discuţie).  Ea are toate aceste gene duplicate.
   • Genele dorite vor fi deci în mod obligatoriu prezente în fiecare ou după diviziunea reducţională.  Deci fiecare trăntor produs de acestă regină va purta aceste gene.
   • În mod natural fiecare albină/regină fiică va avea partea sa de gene moştenite de la mama ei.
2. Regina este heterozigotă pentru aceste proprietăţi
   • În cel mai bun caz 50% dintre ouă vor avea genele dorite şi 50% ne le vor avea,
   • În general, genele vor fi dosociate şi fiecare ou nu va avea decăt o parte din ele sau deloc.

Totuşi, pentru a da naştere la o albină/regină, trebuie ca acest ou să fie fecundat.  În exemplul nostru, aveam 24 de trăntori implicaţi în umplerea spermatecei: 24 de grupuri diferite conţinănd spermatozoizi identici.

Mai multe situaţii pot fi prezentate …

3. Unul, mai mulţi sau toţi trăntorii sunt purtători a genelor dorite, sau doar, ceea ce este şi cazul în general, doar (o mică) parte a acestora.

Putem acum să ne imaginăm varietatea calităţii a fiecărei lucrătoare/regine.  În cazul în care regina este homozigotă, toate albinele primesc cel puţin un set de gene dorite.  Dar în cazul reginei heterozigotă, moştenirea fiecărei albine/regine va depinde de spermatozoidul pe care-l va primi.  Expertul va vorbi de genotip-ceea ce este înscris în gene.

Există mai multe posibilităţi:

1. Dacă caracterul este dominant, el va acţiona la albină, pe care ea l-a primit din partea mamei (oul) sau de la tată (spermatozoidul din spermatecă) sau bineînţeles, pe care ea l-a primit de la cei doi.  Este cazul rezistenţei la acarieni.
2. Dacă totuşi acest caracter este recesiv, ca el să poată acţiona la albină, trebuie ca această să-l fi primit de la cei doi părinţi, aşadar se poate găsi în ou şi în spermă.  Este cazul sensibilităţii la acarieni.
3. Este posibilă şi o a treia variantă.  Calitatea vizată este de tip aditiv, şi aşadar, cu căt se află aceste gene la lucrătoare (şi deci în colonie) cu atăt această calitate va fi exprimată (prezentă).

Cea din urmă posibilitate se regăseşte în majoritatea cazurilor, pentru că puţine din proprietăţile vizibile depind de o genă unică, ci mai degrabă de o serie care se completează reciproc.  Caracteristicile vizibile sunt numite fenotip.

O colonie bună se compune din aproximat 50 000 de lucrătoare care constituie potenţialul unei proprietăţi observabile.  Albinele nu pot fi observate asemenea unui căine sau vaci, sau ca oricare vietate obişnuită, pentru că proprietăţile vizibile sunt cele exprimate de către colonie sau comunitate.  Grupurile diferite de albine din colonie acţionează în funcţie de necesităţi şi sezon.  Sistemul de comunicare nu actţionează doar pentru transmiterea de informaţii privitoare la sursele de hrană, ci afectează, de asemenea, comportamentul întregii colonii, încă din primăvara timpurie pănă toamna şi chiar şi pe parcursul iernii.  Într-un mod figurat, am spune: pănă şi un zidar ştie să dea cu rindeaua, să cureţe şi chiar să culeagă nectar asemenea albinei dacă motivaţia şi încurajarea prietenilor sunt suficiente.

Se impun aşadar trei aspecte importante referitoare la pactica muncii de selecţie:

1. Cum putem să dăm naştere unor grupuri de albine sau unor albine specializate într-o colonie pentru a provoca o reacţie imediată la o nevoie?  În exemplul nostru cum procedaţi: detectaţi celulele contaminate, bolnave sau moarte, le deschideţi şi le curăţaţi?  Aceasta va conduce la o a doua întrebare importantă:
2. De la ce procentaj al populaţiei în colonie vom vedea ca vor apărea aceste proprietăţi dorite?  Dar în ce priveşte reginele?  Dar trăntorii?  şi sub ce formă?  Ce şansă am ca o regină tănără, fiica unei regine de creştere (un ou şi un spermatozoid printre cele 15-24 de tipuri din.spermatecă) posedă aceste caracteristici?  În orice caz, nu mai mult de o simplă lucrătoare şi sora ei în stupul de creştere.
3. Cum şi cănd putem să distingem pe una de cealaltă reginele-fiice pentru a putea şti dacă am obţinut caracteristicile dorite pentru a le utiliza şi chiar intensifica pentru ca ele să apară într-o stare pură în toţi sau în aproape toţi descendenţii?  şi care va fi noua reacţie a coloniei?  Mai precis, observăm (Page & Robinson 1992) că diferitele grupuri de lucrătoare sunt predestinate la sarcini specifice în stup.

Ce poate observa practicianul?  Pentru mine, această întrebare nu este clară.  Deci, am încercat să răspund altfel.

Ce procentaj de *specialişti* există într-o colonie care funcţionează corect?  Adică într-o colonie care iernează bine, care culege cu uşurinţă polen şi nectar, care produce miere, care îngrijeşte bine puietul şi care pănă la urmă toată lumea munceşte.  Dacă toate lucrătoarele sunt *specialiste*, colonia funcţionează bine?

Prin împerecheri adecvate, vom putea creşte această moştenire şi să acumulăm proprietăţi care se găsesc în diferite grade în aproape toate tulpinile de albine.  Lucrănd cu un organism complex, cum este colonia de albine, avănd în joc, obiectivele unei selecţii specifice, fără o strategie adecvată, nu vom ajunge totuşi sau poate chiar foarte lent, la scopul urmărit.  Ne lipseşte, de altfel, experienţa în aceste tipuri de cercetări.

În plus, muncim în natură şi trebuie să ne supunem şi constrăngerilor (capriciilor) ei.  De exemplu, a fost foarte dificil, în mijlocul verii lui 2013 să constatăm diferenţe reale între colonii privind reacţia lor contra creşterii infestării cu Varroa.  Într-adevăr, atacul era încă aproape nul, la sfărşitul lui august, în majoritatea stupilor.  Ce erori putem face, aşadar, În compararea rezultatelor?  În schimb, am cunoscut extrema opusă la sfărşitul acestei veri (2014).

Situaţia este la fel şi în ceea ce priveşte igiena puietului.  în plus, ceea ce observăm nu constituie o valoare absolută, care va fi direct comparabilă în toate sezoanele.

Fig. 2.  Staţie de reproducere în serviciu.  Fiecare unitate are 4 nuclei (4×5 rame 1/2 Dadant).  Aceşti nuclei sunt adevărate mini-colonii şi permit examaminarea preliminară şi compararea a serilor mari de surori, toate condiţiile fiind identice.

Evaluarea liniilor de trăntorilor igienici în mod practic

Maniera cea mai eleganta, cea mai eficientă în a încorpora o anumită caracteristică sau o caracteristică particulară într-o populaţie de creştere este de a utiliza trăntori aleşi în mod convenabil şi de a controla împerecherea.  Acest lucru fiind repetat la mai multe generaţii.

În general, lucrăm cu grupuri de surori care vor da trăntorii.  Este clar faptul că o regină-fiică a unei colonii care elimină rapid şi complet puietul mort, ar trebui să posede aceste gene (la fel ca si celălalte proprietăţi).

Noi nu avem acces decăt la un fenotip al coloniei-cel pe care îl observăm.  Ar trebui să putem a efectua o selecţie precisă într-un grup, la un număr rezonabil de regine-fiice.  Cele care vor fi alese ar trebui să posede calităţile dorite.  ţinem să utilizăm căt mai biene aceste reguli preliminare în staţia noastră de reproducere (Fig.2).  În acestă staţie avem avantajul ca toate coloniile să fie examinate în condiţii externe, climatice, şi psihologice identice (nuclei de fecundare alcătuiţi din 5 ½ rame Dadant).  Acest lucru creşte în mod natural relevanţa rezultatelor testelor de igienă.  Pentru a obţine un rezultat semnificativ trebuie, bineînţeles, continuat cu testele cel puţin şase săptămăni după începutul pontei tinerei regine – în acel moment aproape toate lucrătoarele sunt fiice ale reginei testate.

Metode utilizate pentru măsurarea eliminării puietului mort

Cunoaştem căteva procedee:

Fig. 3a.  Un mic aparat pentru a afectua cu uşurinţă testul cu acul.  Conceptul Bernard Leclercq, 2001.

• Cel mai simplu este, probabil, testul cu acul.  acest test poate fi făcut făra prea mare ajutor.  Se marchează o celulă cu ajutorul unui ac şi de acolo facem un capac sub formă de romb şi cu ajutorul uni ac, de data asta, foarte fin, înţepăm 50 sau 100 de celule căpăcite (vărstă: nimfă cu ochi violeţi).  Un mic aparat ca cel din Fig. 3a vă permite să faceţi acest lucru dintr-o singură mişcare.
• Îngheţarea unei părţi a puietului, lăsănd intact căpăcitul fiind şi mult mai elegant, căci nicio gaură nu lasă să scape mirosul unui cadavru de nimfă.  Cu ajutorul unei lame foarte fine (cutter) tăiem un pătrat de puiet căpăcit de aceaşi vărstă (10 celule x 10 rănduri).  Această bucată de fagur va fi aşezată în congelator notăndu-se numărul stupului din care fost scoasă.  După 24 de ore reintroducem bucata de fagur în rama de unde a fost luată.
• Utilizarea azotului lichid pentru a asigura congelarea, este o altă metodă care se demonstrează a fi mai comodă mai ales dacă trebuie testate mai multe colonii şi dacă operatorii sunt în număr suficient (mod de operare Fig. 3b).
• Dacă este cazul, putem să ardem o mică zonă de puiet delimitată de un cerc din metal unde va actţiona azotul, dar în acest caz (cg testului cu acul) suprafaţa căpăcelii va fi complet modificată.

Fig. 3b.  Congelarea unor mici cercuri din puiet cu ajutorul azotului lichid.

Utilizarea azotului lichid

Toate recipientele pe care le folosim pentru manipularea azotului lichid trebuie să fie din polistiren expandat, de altfel, trebuie în mod necesar să folosim mănuşi izoterme.  Azotul este păstrat într-o recipient-termos (visibil în spatele maşinii, Fig 3b), iar o anumită cantitate din acesta este turnată într-o cutie din polistiren expandat (lăngă).  Din acesată cutie umplem cupele (pahare de cafea de 200ml care să fie tot din polistiren), ceea ce reprezintă doze convenabile pentru o congelare.

Mod de operare

1. Pentru a demarca cercul ce urmează a fi congelat, vom utiliza cutii de conserve, cu diametru de 73 mm, deschise la ambele capete.
2. Rama va fi aşezată pe o suprafaţă solidă.  Apăsăm, turnănd în acelaşi tmp, cutia în zona cu puietul testat.  Învărtim uşor cutia pentru a asigura etanşeitatea prin intermediul lichidului eliberat de rotaţie.
3. Turnăm puţin căte puţin cei 200 mL în cercul delimitat de cutie.  Puţin căte puţin pentru că trebuie cu orice preţ să limităm, să prevenim orice scurgere pe o suprafaţă mai mare de puiet.  Aşteptaţi pănă la sfărşitul fierberii înainte de a adăuga următoarea doză.  Acest lucru ia aproape cinci minute.  Nu atingeţi cu măna (degetele) cutia îngeţată (-180°C).
4. La început, lăsaţi să se încălzească încet, pentru ca îngheţarea să se răspăndească (să se propage) pe puiet.  Apoi putem să încălzim puţin marginea de sus a cutiei pentru a acelera reîncălzirea.
5. Foarte încet, pentru a nu sparge zona îngheţată care a devenit friabilă, încercaţi să rotiţi cutia-aveţi răbdare dacă vedeţi rezultatul dorit-apio înlăturaţicu prudenţă cutia.
6. Faceţi o poză cu numele reginei/coloniei.
7. Evaluaţi rezultatul după 20-24 de ore.  Eventual, faceţi o altă fotografie.
8. Un rezultat mai bun după 48 de ore este mai bun decăt nimic, dar în mod cert insuficient.

Rezultatele pot fi foarte fustrante.  La început, nu am găsit în liniile noastre decăt foarte puţine colonii (mai puţin de 5 %) ce curăţau tot (100%) în mai puţin de 24 de ore.  dar apoi, după mai multe generaţii de selecţie şi prin împerecheri adecvate, schimbările au fost fundamentale.  În condiţiile în care nu am făcut greşeli grave în selecţie şi împerecheri.

In luna iunie a acestui an (2014), am examinat o combinare ( cu back-cross) a coloniilor care a supravieţuit fără tratament anti-Varroa.  Mama se numeşte P114(PJ) şi am putut să obţinem ultimele patru generaţii a pedigri-ului său făcănd clic pe numele ei.  Este linia directă a unei combinaţii Primorsky-Buckfast pe care am efectuat experimente de supravieţuire încă din 2002.  Ea însăşi a fost încrucişată cu o combinaţie efectuată (condusă) de către Juhani Lundén (FI). Se poate constata pe acest pedigrii că de trei ori, această linie a primit, în mod recent, prin înseminare, sperma unor trăntori aleşi în colonii igienice (P113H şiP216H).  Rezultatele acestei evaluări ale igienei la trăntori ao fost uimitoare: nu numai faptul că în urma unei fecundări naturale, 18 regine la 48 testate răspund la criterile standard a unei bune apiculturi, dar au şi curăţat puietul mort în mai puţin de 20 de ore.  După o nouă selecţie, la sfărşitul culesului din primăvara următoare, 12 cele mai bune vor fi gata ca linie de trăntori pentru înseminarea din 2015.Inafara unor erori grave, nimic nu se mai arată de aici încolo.

Fig. 4.  Verficarea după 12-20 de ore.  La stănga: 100%, la dreapta, în jur de doar 50 %.  Poze realizate de Paul Jungels.

Strategia de selecţie pentru VSH

S-au găsit genele codate pentru VSH la albine din provenienţe numeroase.Colegii belgieni şi alţii au găsit, după o număratoare din 10 % din coloniile Buckfast (ele fiind de 50-75 % VSH).  Dacă înţelegem bine teoria de mai sus, în jur de 10 % din coloniile de orice rasă au căteva lucrătoare 50-75 % cu gene VSH.  Trebuie să le regăsim la Buckfast şi să le reansamblăm.

Următorul meu pas este de a acumula genele VSH-ului prin intermediul creşteri cobinaţiei pe liniile noastre Buckfast.  Începutul acestei anchete a avut loc în 2012 cănd noi (luxemburghezii) am inseminat liniile de Primorsky supravieţuitoare cu sperma VSH obţinută de Baton Rouge (USDA). Evaluarea VSH-ului este o sarcină lungă şi dificilă care nu se limitează doar la măsurarea igienei puietului.  Pentru că numărarea şi evaluarea coloniilor nu se poate face decăt sub presiunea Varroa-ei, şi deci, acest lucru se face doar la sfărşit de sezon şi cu un anumit efort.

Cercetătorii americani au demonstrat că VSH corespundea la 6 loci diferite, la doi din cei 16 cromozomi ai albinei (Oxley, Spivak şi Oldroyd 2002/2010).  Cu căt această moştenire este aditivă, şi cu căt există elemente într-o colonie, cu atăt mai mult ele vor manifesta un comportament VSH.

Înseminările cu un singur trăntor aduc claritate

Primăvara, înseminăm o regină tănără,provenită dintr-o colonie ce a manifestat VSH la sfărşitul verii precedente, cu sperma unui singur trăntor provenit dntr-o colonie cu aceleaşi caractersitici.  Prin această manieră, se evită diversitatea nedorită la progenitura acestei regine.  Intr-adevăr, cei aproape 3 milioane de spermatozoizi a unui trăntor sunt identici din cauza partenogenezei.  Putem aşadar, pe baza evaluării puietului unei colonii, să determinăm numărul de elemente de VSH cu care seamană acestea.  Acestea vor fi identice la viitorul descendent (regine-surori a lucrătoarelor testate) şi trăntorii acestora.  Reginele inseminate în acest fel au o existenţă limitată, nu numai din cauza spermatecii lor putin umplută, căt şi din cauza faptului că acea colonie riscă să sufere carenţe datorită existenţei unei singure frăţii.  Micii stupi (mini-plus sau Warrbé sau 4×5 ½ Dadant) sunt perfecţi pentru aceasta deoarece acolo predomină o adevărată atmosferă a unei colonii.  Trebuie jucat cu abilitate asupra duratei de viaţă a acestor regine, asupra vărstei necesare (cerute) pentru a face evaluarea şi asupra timpului necesar pentru reproducerea descendenţilor reginelor selecţionate.  Aceşti descendenţi vor da, după verificarea comportamentului igienic, trăntorii, pentru a reîncepe cu mai multă siguranţă următorul an.

Testele anului 2014

Am ales ca material de plecare (de bază) pentru seria de experimente printre mamele de reproducere provenite din combinarea supravieţuitoarelor din 2002 inseminate cu sperma trăntorilor VSH de la Baton Rouge.

• Pe 5 mai crescut pornind de la trei linii ce indicau semne de VSH si la sfărşitul lunii mai, 30 de regine virgine au fost inseminate cu un singur trăntor.
• 26 de regine au început să depună pontă, iar 20 dintre ele „au terminat“ experienţa în august.
• După un timp de aşteptare ca progenitura acestor colonii să fie aceea a reginei, am infestat în mod artificial o ramă cu puietul deschis (Fig. 5).

Fig. 5 & 6.  Starea puietului deschis destinat a fi infestat cu Varroa şi cultura specială destinată a realiza acestă infestare.

Pentru a realiza această inefestare …

• cu o săptămănă înainte, am închis regina într-o puternică colonie bine infestată.  După 8 zile, dată fiind naşterea şi la sfărşitul puietului deschis, numărul de Varroa (la albine) a crescut puternic.
• la mijlocul curăţarii, am măsurat o infestare de 19% de Varroua ceea ce dă naştere pentru 12 000 de albine în jur de 2200 de acarieni liberi.
• a sosit apoi timpul la procedarea infestării nucleilor cu Varroa.  În fiecare nucleu, am ales o ramă care seamănă cu cea din poza de la figura 5 – puiet deschis destul de avansat.  Le-am identificat (a se vedea Fig. 6) şi am aşezat albinele intr-un cat adaptat si pus deasupra unui cuib bine amenajat.  Albinele din corpul tratat au acceptat imediat puietul.
• aceste albine l-au îngrijit şi în 36 de ore, Varroa pe care ele le purta s-a instalat.  După exact o săptămănă, puietul era în cea mai mare parte acoperit şi a fost pus fără albine în stupii respectivi.
• la începutul lui august, el a ecluzat o generaţie josnică.
• pe 20 august o echipă de cinci persoane de la fundaţia Arista a venit pentru a evalua puietul infestat în mini-colonii.  S-a măsurat chiar puietul unor patru colonii normale, promiţătoare privind VSH.

Fig. 8.  Pentru a determina VSH-ul puietului a celor 24 de colonii, am avut nevoie de ajutorul membrilor de la Fundaţia Aristia, care au participat la o zi de muncă.

Šase din cele 20 de colonii, un trăntor (« one drone ») erau VSH 100 %, ceea ce înseamnă că într-o oarecare celulă de puiet infestată, în cel puţin 17 zile, nu a avut decăt acarieni sterili sau mai precis ei au fost eliminaţi.

Totuşi la sfărşit de sezon, crescut plecănd de la două din aceste regine.  Um utilizat nuclei puternici de reproducere cu puiet născut şi hrănit 8 zile cu miere şi polen proaspete din recolta de primăvară.  Astfel că am abţinut bune condiţii de reproducere, in ciuda sezonului avansat.  Cu cele 36 de larve crescute, 35 de celule au fost căpăcite şi 29 de regine frumoase au fost născute în unităţi de reproducere corect pregătite.  Căt priveşte fecundarea în stup, 20 de regine erau la ponta la mijlocul lunii septembrie.  După o selecţie severă, la începutul anului viitor, încercările vor trebui să continue, printre altele, cu aceste linii care vor da trăntori.

Fig. 7.  După căteva ore după reintrodecerea puietului infestat puternic, descăpăcirea începe în mod activ in cele mai bune colonii.

Fig. 9.  Albinele tinere a nucleului format din puietul născut ce se hrăneşte din abundenţă cu polen proaspăt oferit, şi din această cauză, la mijlocul lui august, devine, în ciuda avansării sezonului, o unitate de creştere de nivel înalt.

Două din cele 4 cele mai bune colonii promiţotoare erau VSH 100 %.  Nu am fost păcăliţi deoarece este vorba aici de colonii cu regine multi-trăntori.  Dar sunt motive să sperăm că vom obţine bune colonii VSH pornind de la serii mari de descendenţi.

Perspective

De cănd cu era Varroa şi continuănd cu densitatea creşterii acesteia de către coloniile noastre, albinele s-au confruntat, nicicănd ca altădată, cu tot felul de boli ale puietului.  şi aceasta este încă amplificată la sfărşit de sezon şi de episoade de furtişag.  O igienă a puietului de o mare specificitate este una dintre condiţiile necesare pentru o bună capacitate de regenerare a coloniilor la sfărşitul verii căt şi toamna.şi pentru a ajunge la o igienă a puietului de nivel înalt, nu este suficientă doar o bună selecţie a coloniei-tată, dar se prestează şi la testarea fiecărei colonii destinată să dea cu adevărat trăntori.

O presiune mare a acţiunii Varroa în numeroase colonii este în general precedată de o proliferare nelimitată de acarieni.  Această proliferare nelimitată nu are loc în toate coloniile.  Este posibil să fie vorba despre …

• puietul acestor colonii care este mai puţin atrăgător, încă nu se şe ştie cu adevărat de ce
• faptul că, dintr-un motiv încă necunoscut, acarienii introduşi în puiet rămăn sterili (Varroa nereproducătoare)
• sau încă aceste familii (Varroa reproducătoare) de acarieni sunt detectate şi eliminate (VSH).

ştim că mecanismele ce conduc la aceste trei cazuri sunt ereditare.  Selecţia, care altădată conţinea supravegherea dezvoltării infestării, constăndu-se numărul de Varroa căzut după tratamentul din august, trebuie să se facă acum pe colonii supravieţuitoare, netratate care se apară mai bine.  Este o nouă fază a selecţiei, mult mai concretă.

Nu trebuie să ne privăm de la a nu face asta …

Obiectivul, în egală măsură, este de a găsi markeri genetici pentru a detecta căt mai repede mecanismele rezistente descise mai sus.  Acest mijloc de verificare este mai eficient decăt creşterea albinelor rezistente care vor putea atinge o bază largă necesară pentru obţinerea unor numeroase populaţii rezistente la Varroa.  Toate coloniile ce suscită interes şi care pot, deci, să fie utilizate din punct de vedere genetic (regine şi trăntori) ou fost păstrate pentru anul viitor.  Ele servesc ca material de bază în cercetările de la Laboratorul Honey Bee Breeding USDA (USA) şi laboratorul de Genetică de la Universitatea Wageningen (NL).

Fig. 10.  Expresia perfectă a VSH-ului (100% VSH) într-o colonie de producere.  Toate familiile au identificat şi eliminat Varroa prin lucrătoarele acestei colonii.  Nicio progenitură de Varroa nu a scăpat.

Mulţumim fundaţiei Arista Bee Research şi ajutorului acordat în mod dezinteresat de către André Bosseaux, Estelle Carton de Wiart, Éléonore Cattani, Jean-Marie Van Dyck, Jos Guth, Renaud Lavend’Homme şi Nico Turmes.

Paul Jungels
Octombrie 2014

Căteva cuvinte despre Fundaţia Arista Bee Research

Această fundaţie a fost înfiinţată la sfărşitul anului 2013 şi are ca scop creşterea de albine căt mai sănătoase şi rezistente la Varroa.  Fundaţia este o organizaţie non-profit, susţinută ştiinţific de către cercetătorii din Departamentul de Agricultură din Statele Unite ale Americii (USDA, Baton Rouge, USA), „Bieneninstitut Kirchhain“, „Länderinstitut für Bienenkunde, Hohen Neuendorf (din Germania) şi de către Universitatea Wageningen din Olanda.  Fundaţia Arista Bee Research are nevoie cu adevărat de o susţinere financiară pentru a continua în mod activ această lucrare importantă.  Vă mulţumim anticipat!

Articol publicat în … der Buckfastimker, 2014(4)

[ Înapoi la Biblio ] [ Original auf Deutsch ] [ Vertaling in het Nederlands ] [ Traduction en français ]

Articol realizat de   Paul Jungels, LU-9361 Brandenbourg Traducere î limba română : Ramona Bratu Dună, Constanţa – Rumania cu permisiunea lui.